august | 2025 | Hâncu

16.08.2025

O copilărie plină,
De bunăvoință și lumină,
De flori mov de plevaiță,
Împletite-n coroniță.

Păpădii în transformare,
Galbene precum un soare,
Apoi bule albe, pline de finețe,
Suflate cu acuratețe.

Desculți chemam ploița,
Ca să crească vița.
Alungam cu bețe-n cruce,
Ploaia pentru a se duce.

Pâine de la iepure, una din tradiții,
Aduceau seara părinții,
O mâncam cu bucurie,
Neștiind de alegorie.

Mai gustam pe pajiște,
Vița viei fragede,
Colăceii verzi, adică,
Fructul de la nalba mică.

În hamacul de sub nuc,
Legănându-ne buluc,
Speriam pe nene Ene,
Să nu vină pe la gene.

Cărăbușii primăverii,
Fără teamă-n toiul serii,
Îi domesticeam altminteri,
În cutie de chibrituri.

Buburuza, cine știe?
Tot era la datorie,
Întrebarea către ea:
– Încotro ne-om mărita?

Și cățelul și pisoii,
Prieteni buni la nevoie,
Ghinion un vas de-ai spart,
Găseai cine-i vinovat.

Banul chiar avea valoare,
Și-l aveam fiecare,
De frunze plin portofelul,
Mai bine zis buzunărelul.

Azi, cățelul e contagios,
Cărăbușul fioros,
Mersul desculț o oroare,
Iar jocurile virtuale,

Dor de acea copilărie,
Simplă cum a fost să fie,
Fără frici de impostori,
Și alți factori dăunători.

(Hâncu)

Hâncu