Amintiri

07.08.2022

Mai izvorăște apa și-acum,
Iar frunzele nucului flutură duium,
Unde ședeam sub clar de lună,
O vreme posibil cea mai bună.

Legam vise unele de alte,
Sub salcâmii bătrâni și stele înalte,
Să prindă culoare împreună,
Precum florile se prind în cunună.

Ridicam poduri, legam jurăminte,
Despre câte urma, să facem altminte.
Multe au fost și mai sunt la fel,
Doar chipurile s-au schimbat nițel.

Eu emoție abundentă și vie,
Tu calm raționament, bărbăție,
Atât de diferiți ca mărime de undă,
Dar, am încăput sub aceiași umbră.

Undeva în ascunziș de ploaie,
De ger, sau de-a soarelui văpaie,
Petreceam timpul mereu alăturat,
Și la distanță de ne-a fost dat.

Uneori aveam vise frânte tăcit,
Mă asigurai că nimic n-a sfârșit,
Le făceai aripi și vânt cu dibăcie,
Să ia direcție ca avioanele de hârtie.

Astăzi tot mai simt fiorii,
De teama ce-or aduce zorii,
Dar, inima mi-i împăcată,
Că sunt mamă, că ești tată.

Parcă mulți, dar, totuși puțini anii,
Ce n-au echivalență precum banii,
Câți vom avea atâția să fie,
Să-i petrecem toți în armonie.

Am adunat cu timpul putere în noi,
Cele grele împărțim la doi,
De fapt și cele bune și-acea fericire,
Tot la doi o împărțim cu mulțumire.

Anii trecut-au și încă vor trece,
În binecuvântare de i-am petrece,
Izvorul, salcâmii și-a noastră pădure,
Amintirile nimeni nu poate să le fure.

(Hâncu)

În sat

29.07.2022

În satul meu mai miroase a pâine coaptă,
Chiar de focul arde nu în fiecare vatră,
Căci sunt plecați stăpânii multor case,
Singuratice în paragină rămase.

Prin grădinile verzi, de altă dată,
Lângă fântâna de mult lăsată,
Cresc prielnic mărăcinii și spinii,
Cine să le rupă, dacă nu-s stăpânii?

În iarba crescută cât gardul de naltă,
Vulpile fac cuib, ca pe toloacă,
Se simt în sat, precum în sălbăticie,
Lipsesc stăpânii, altfel cum să fie?

Potecile bătătorite pe vremuri,
Sunt junglă acum, de te cutremuri.
Unde se jucau copii cu gloata,
Tăcerea pătrunde văzduhul, nu alta.

Mai hoinărești prin sat cu gândul,
Să întâlnești pe cineva, nu doar vântul.
Fir-ar să fie ce plăcut mai este,
S-adulmeci miros de mujdei sau pește.

Astfel simți că mai este viață în sate,
În satele noastre, de mult uitate,
Campanii multe-o fi: ”Mă mut la țară”,
Doar că în faptă schimbarea e rară.

(Hâncu)

Revelație

(07.07.2022)

Uneori trecutul revine în prezent,
Retrăim emoții ce nu țin de moment,
Răscolim cu gândul ample amintiri,
Despre lacrimi, zâmbete, trăiri.
Humă tot din humă în formare,
Vise tot din vise-n realizare,
Viață tot din viață, dată de sus,
Despre care multe s-ar putea de spus.
Începuturi dintr-un alt început,
Și trecutul care nu e doar trecut,
Este și prezent, va fi și viitor,
Chiar de totul este mult prea trecător.

(Hâncu)


Lasă arma să cadă

29.06.2022

Lasă arma să cadă din mână!
Supunere oarbă nu face,
Oprește teroarea păgână,
Du-te de-ți crește copiii în pace.

Undeva o măicuță bătrână,
Cruce la Domnul își face,
Se roagă-n viață să te țină,
Nevătămat de te-ai întoarce.

Dar pune-te-n partea cea,
În care tragi din a ta armă,
Și de-ar trage-n mama ta?
Inspiră groază, inspiră teamă.

Și de-ar tenta l-ai tăi copii?
Care sunt totul pentru tine,
Nu ai mai crede în prostii,
Eliberare? Ești ocupant, străine!

Pentru cine-ți este sfânt pe lume,
Și n-ai vrea, să te vad-n țărână,
Renunță la falsa misiune,
Lasă arma să cadă din mână!

(Hâncu)